Io e la mia ex moglie ne-am găsit pe aceeași lungime de undă doar la începutul relației noastre, pe vremea când buchetele de flori și cutiile de Baci Perugina încă făceau legea, iar noi credeam că trăim o mare poveste de dragoste. Dar, odată ce am aflat că vom deveni părinți, iar familiile noastre ne-au împins să spunem da la primăria din Firenze, parcă s-a transformat brusc comedia romantică într-un serial cu multe certuri. Nu că ne-am prins de mânecă pentru lucruri serioase… dar cearta de două-trei ori pe săptămână era ca espresso-ul: inevitabilă.
Norocul meu era că lucram cât era ziua de lungă, iar soția, Benedetta Rossi, rămânea acasă cu micul Matteo. Așa am reușit să păstrăm o oarecare distanță: cât timp nu ne intersectam prea mult, iar copilul primea înghețată în weekend, nu părea totul chiar atât de rău. Poate tocmai de aceea, când Matteo a împlinit patru ani, ne-am apucat să extindem echipa a venit pe lume Bianca.
Odată cu al doilea copil, parcă ne-am apropiat iar; fiecare eram ocupat cu griji, biberon, teme și șosete din ce în ce mai mici. Eram atât de ocupați încât am crezut că, de fapt, familia se ține bine pe picioare.
Vă vine să credeți? După Bianca a apărut și Lorenzo. M-am scufundat și mai tare în muncă, iar Benedetta era cam de acord: nici ea, nici eu nu eram prea buni la pus deoparte bani, dar voiam să le oferim copiilor tot ce nu avusesem noi de la biciclete roz la vacanțe pe mal de Adriatică. De soție încercam mereu să am grijă: pizza preferată, parfumuri, ba chiar am suportat telenovelele. Oricum, nu suficient, după cum am aflat mai târziu, fiindcă, taman când Matteo a făcut 11 ani iar Lorenzo abia schimba dinții de lapte, am primit dosarul de divorț și dezvăluirea: Gianluca are alt bărbat.
Mai mult surprins am fost nu că și-a găsit altul, ci că, dintr-o dată, vrea să lase copiii cu mine. Femeia, care trăia pentru ei, brusc era obosită de toate, mă amenința că dacă e nevoie să-i care în noua ei aventură, îi lasă la Casa Famiglia din Prato! Împreună cu noul amore aveau deja planuri de pătuț și bonetti roz, nu mai era loc de ai tăi și ai mei, doar viitorul nostru.
Eh, ce să zic: la noi nimic nu se pierde, totul se transformă: ba căsnicii, ba meniul de duminică, ba familia însăși!
