Ho compiuto da poco settantanni. Mia moglie, ahimè, nu a avut norocul să mai prindă ziua ei de naștere, a plecat dintre noi. La aniversare, eram înconjurat de fiii mei trei la număr cu soțiile și copiii lor. Mi-am dorit toată viața o figlia, iar acum, m-am apucat să cer o nipotina din partea copiilor mei. Îmi jură solemn că va veni.
A doua zi, la prima oră, am mers la cimitero pentru a o vizita pe soția mea. Acolo, am dat peste soția vechiului meu amico, care mi-a spus că și soțul ei nu mai este printre noi. Ne-am apucat de depănat amintiri, cu zâmbet și suspine, și am tras la o cafenea, unde conversația a devenit profundă.
Tu care ai ieșit cu siciliana, mai ții minte? De ce s-a terminat așa?
Eh, era altă epocă atunci. Părinții ei voiau pentru fata lor un siciliano, iar io sono pugliese!
Dar ți-ai văzut fiica?
Care fiică?
Maa, hai, fiica ta! O cheamă Benedetta. Când prietena ta a aflat că e gravidă, părinții au trimis-o în sat. Tu te-ai căsătorit cu altcineva, și nu ți-a spus nimic.
Am sprintat spre casă, nu știam cum să le spun figliilor mei; îmi imaginam deja privirea lor, judecătoare, pentru că vreau să-mi găsesc fiica pierdută.
Surpriză! Copiii m-au sprijinit fără ezitare, zicând că mereu au visat să aibă o sora. Ne-am pus pe căutări. Benedetta, fata mea siciliană, trăiește la Torino. Deja a fost mai simplu, știam nume și prenume. Eram bolnav la vremea aceea, și speram să reușesc. După o săptămână, m-am trezit în camera mea, cu un om întins lângă patul meu.
Bravo, ai reușit!
Am fost motivat, nu glumă! Îmi caut fiica. Toată famiglia mă așteaptă acasă.
Să știi că familia ta, acea tribù meridionale, nu se lasă ușor. Doctorii s-au săturat să vadă zilnic jumătate din Bari sub fereastră. Și, apropo, sunt chiar acolo acum.
Mi-a dat o mână să mă ridic și să mă duc la fereastră. Acolo erau copiii mei, soțiile, nepoții, o nonna și fiica ei, iar o fetiță adorabilă cu părul negru zburda printre ei.
Signore, aceea e nipotina mea!!! Am, finalmente, o nipotina!!!
