Diario personale, 14 febbraio
Non pot să nu mă întorc la acea seară specială la Roma, când am întâlnit-o pe Costanza la o petrecere organizată de prietenii mei la Trastevere. Îmi amintesc perfect emotia care m-a cuprins atunci când privirea ei s-a intersectat cu a mea; inima mi-a tresărit, parcă era începutul unui film romantic italian. La început, totul a evoluat rapid între noi, aproape ca într-un roman vechi, dar tata a rămas sceptic și mi-a spus să fiu precaut. Mi-a sugerat că Costanza ar putea să fie interesată doar de partea materială, avertizându-mă să nu-i divulg averea familiei noastre.
La început m-a deranjat această suspiciune; i-am spus tatei că nici măcar nu i-am vorbit despre vila noastră din Sicilia sau despre conturile bancare în euro. Dar, după ce m-am gândit bine, am decis să urmez sfatul familiei și să ascund adevărul, pentru a mă asigura că sentimentele Costanzei sunt sincere. De ce nu? Așa aș fi sigur că dragostea ei nu este umbrită de interese materiale.
Am ales să avem o nuntă discretă, departe de fastul tipic italian desfășurat în Toscana, mutându-ne într-un apartament simplu din Firenze, pe care l-am prezentat ca moștenirea bunicii mele, Maria. Timp de șase luni, am trăit viața obișnuită. Mă duceam la serviciu, unde câștigam un salariu decent, nimic extravagant, iar Costanza calcula cheltuielile cu rigurozitate ca o adevărată gospodină italiană, încercând să facă față de la o lună la alta.
După aceste luni, am simțit că a venit momentul să-i spun adevărul. Am cumpărat un buchet de trandafiri roșii de la piață și m-am întors acasă cu inima plină de emoții, pregătit să mărturisesc totul. Dar când am intrat, am găsit-o pe Costanza împachetând hainele. S-a uitat la mine și mi-a spus: Dragul meu, toți prietenii mi-au vorbit de averea familiei tale, de aceea am acceptat să fiu cu tine. Dar se vede că ești doar un sărac nu pot să trăiesc așa, așa că te părăsesc pentru un bărbat mai bogat.
Am rămas fără cuvinte și parcă Italia întreagă s-a oprit în loc pentru o clipă. În cele din urmă, i-am răspuns pe un ton rece: Prietenii tăi au avut dreptate. Am vrut doar să văd dacă ești cu adevărat lângă mine din dragoste, dar ai demonstrat că totul se rezumă la bani. Tata avea dreptate. Chiar dacă Costanza m-a implorat apoi să o iert, am rămas ferm în hotărârea mea de a nu mai continua această poveste. Acum, când mă gândesc la tot ce s-a întâmplat, simt un amestec de dezamăgire și eliberare uneori, trebuie să treci prin astfel de încercări pentru a descoperi adevărata natură a oamenilor și a inimii tale.
