Au ajuns la poartă și i-au spus:
Nonna, ci dispiace ma dovete lasciare questa casa.
E dove volete che vada adesso, figliolo, alla mia età? Madonna santa, e adesso che fac io
Așa i-au zis.
Freddamente.
Fără să o privească în ochi.
În acea dimineață, nonna Giulia mătura curtea. Avea mai bine de 70 de ani și o viață întreagă strânsă între pereții acelei casuțe. Acolo i se născuseră copiii. Acolo îi murise bărbatul. Acolo își trăise toate bucuriile și toate durerile.
Poarta s-a deschis brusc.
Doi bărbați îmbrăcați la costum, cu acte sub braț, au intrat în curte fără să ridice privirea.
Siete la signora Giulia Rossi?
Sì, io sono răspunse ea, apucându-și baticul negru.
Le comunichiamo che su questo terreno verrà costruita una strada comunale di collegamento.
Casa dumneavoastră cade chiar pe traseu.
Giulia a clipit des, neînțelegând.
Come devo andare via?
Riceverete una compensazione, signora. Saranno dati dei soldi.
Ma dove vado io adesso, figli miei a questetà?
Questa è casa mia
Unul dintre ei a oftat iritat.
Signora, basta parlare di casa.
È solamente un terreno.
I sentimenti aici nu contano.
Cuvintele acestea au durut-o mai tare decât vestea.
Ho almeno diritto di chiedere zise ea încetisor.
Avete diritto di firmare quando ve lo diciamo noi, ridică vocea celălalt.
Non fate storie.
Giulia s-a așezat pe banca de lemn, lângă perete.
Simțea că inima-i crapă.
După ce au plecat, casa i s-a părut mai mică.
Mai fragilă.
Se plimba din cameră în cameră, atingând pereții, icoanele, masa veche.
Dove andrò adesso, Madonna santa?…
Vestea s-a răspândit repede prin sat.
Și ceva s-a aprins.
Vecinii au început să vină.
La început doi câte doi. Apoi zece câte zece.
Apoi tot satul.
Come si fa’ a buttare fuori la nonna Giulia?
La donna che non ha chiesto mai niente a nessuno!
Che spostino la strada!
Când autoritățile s-au întors, nu au mai găsit-o singură.
Poarta gemea sub oameni.
Tineri. Bătrâni. Copii.
Da qui non se ne va nessuno!
Non potete passare sopra la vita di una persona!
Unul dintre funcționari urlă:
La legge è la legge!
Legge senza umanità non è giustizia! strigă cineva.
Giulia stătea drept în pragul casei. Mică, dar dârză.
Io non voglio soldi spuse încet.
Voglio solo poter morire dove ho vissuto.
Un moment de tăcere.
Zilele au trecut.
Petiții. Ziarul local. Presiune din sat.
Într-o dimineață a venit altcineva.
Fără arogantă. Fără ton rece.
Il progetto si modifica.
Il percorso cambia.
Su questo terreno non si costruirà più nulla.
Giulia nu a înțeles pe loc.
Vuol dire che rimango qui?
Restate qui, signora.
Curtea a răsunat de aplauze.
Mulți au lăcrimat.
Alții s-au îmbrățișat.
Giulia s-a sprijinit de poartă și a șoptit abia auzit:
Grazie, Madonna che non mi hai lasciata sola.
În acea seară, satul nu a fost doar un loc.
A fost o singură familie.
Pentru că uneori, o mare stradă se oprește în fața unei case mici
când oamenii nu uită ce înseamnă CASA.
Tu ai fi ieșit la poarta nonnei Giulia?
Scrie în comentarii
Lascia un se pensi che le persone contino più dellasfalto.
Condividi la storia certe cose non vanno dimenticate.
