Ciao, ti racconto una storia che mi stă pe suflet. Sai che io e Francesca am fost legate la bine și la rău încă din copilărie, ne înțelegeam de minune. Viața, cum e ea, ne-a apropiat și mai mult. Francesca a plecat la Roma să studieze la universitate și a rămas acolo; și-a găsit un lavoro e ha affittato un appartamento piccolo ma simpatico. Nonostante la distanza, noi nu am smesso niciodată să ținem aproape. Veniva acasă di tanto in tanto per le vacanze și vorbeam tot timpul la telefon.
Când am făcut ventanni, mi-am găsit și eu jumătatea, m-am căsătorit și am avut o fetiță. Un an în urmă, după multe discuții, io e mio marito am decis să ne mutăm și noi la Roma. Și, ca soarta să ne joace o festă, am găsit un appartamento chiar în același quartiere cu Francesca.
Francesca avea atunci douăzeci și șapte de ani, și tot singură era, ceea ce m-a surprins mereu. Este una dintre cele mai frumoase femei pe care le știu, mereu curată și rafinată, deci nu înțelegeam de ce nu avea pe nimeni lângă ea. Ma un giorno, mi-a dat vestea cea mare: finalmente se vedea cu cineva. Eram super fericită pentru ea, abia așteptam să-l cunosc pe alesul ei. Ea, zâmbind misterios, mi-a spus că mai trebuie să aștept puțin, nu era încă momentul.
După vreo lună, a venit ziua întâlnirii. Marco, iubitul ei, se mutase la ea, și sora mea ne-a invitat pe mine și pe soțul meu să veniamo la ei în vizită. Quando l-am văzut prima dată pe Marco, am rămas fără cuvinte. Sincer, părea mai bătrân decât cei treizeci de ani pe care îi avea, avea un chip marcat de prea multe pahare băute. Era tras la față, cu barba nepieptănată; dădea senzația că trece greu prin viață, parcă era un clochard. Eu e mio marito ne-am privit în tăcere, șocați.
Mai târziu am aflat că Marco nu are un loc de muncă și abia dacă a terminat scuola media inferiore. Nu reușeam să pricep, chiar deloc, de ce Francesca, care e atât de educate, tanto bella, così intelligente, s-a legat de cineva așa. Am încercat să vorbesc cu ea, să îi spun sincer ce simt, dar s-a supărat rău, a început să țipe la mine: Nu te mai băga, lasă-mă să-mi trăiesc viața! Și, mai mult, mi-a spus cu lacrimi în ochi că își dorește un copil cu el. M-a bușit groaza doar gândul că ar putea face un copil cu un bărbat ca Marco mă făcea să mă simt rău. În capul meu, era de neînțeles; oricât de diverse ar fi gusturile, nu găseam motivul pentru care ea a ales să fie cu el.
E tutta questa poveste mi-a arătat că, a volte, nu contează câte argumente avem, oamenii aleg cu inima, nu cu logica. Dar, sincer, mi-e greu să accept asta pur și simplu nu-mi intră în cap.
