Guarda, ti racconto una cosa che mi è întâmplată recent și încă nu știu dacă să râd sau să plâng. Soacra mea, Lucia, a venit la noi într-o zi la ora de prânz, direct în grădină. Trebuie să-ți spun că grădina asta am primit-o de la părinții lui Marco, adică soțul meu. Ei nu mai aveau energie și nici sănătatea necesară să se ocupe de pământ și au zis: Prendeți voi grădina, faceți ce vreți cu ea!.
Bunica lui Marco era îndrăgostită de grădinărit, să știm. Cultiva roșii, castraveți, mere, tot ce-ți trece prin cap, făcea conserve și împărțea la vecini. Era bucuria cartierului! Ei bine, după ce am primit grădina, eu și Marco ne-am dat seama că agricultura nu e pentru noi. Serios, nici n-am chef să stau în soare să sap și să ud morcovi. Noi câștigăm destul cât să ne luăm legumele de la piață sau direct din supermarket, fără să luăm sapa în mână. Așa că am transformat tot în gazon frumos, numai bun de stat cu prietenii la un grătar și relaxare în weekend. În loc de straturi de morcovi sau vinete, avem iarbă și flori. Unii zic că am făcut raiul pe pământ.
Eh, problema a apărut când Lucia a intrat în curte și n-a văzut nici măcar o roșie atârnată pe vreun băț. Și a început să mă certe, că nu știu să țin o casă, că nu fac nimic cum trebuie, ba chiar a zis că distrug totul în jurul meu. Am rămas cu gura căscată, dar asta nu e tot!
Zilele trecute, a venit la ea în vizită un amic vechi și a întrebat-o dacă mai are din murăturile alea bune pe care le făcea mereu. Și Lucia, ce să vezi, scoate din dulap un borcan cu flori uscate și zice: Ei, astea sunt singurele murături care mi-au rămas. Ia-le acasă, dă-le soției și nepoților, că noră-mea nu e în stare să crească nimic! Să mănânce ce-am pus eu, dacă le e dor de legume.
Vai, nu-ți spun cât de ofticată am fost! Mi-a venit să țip, dar am zis să mă stăpânesc, să nu fac scandal. Și când credeam că s-a liniștit, îmi zice: Cred că aș vrea să-mi iau înapoi parcela mea, să pot să plantez iar roșii, dovlecei…. Acum sunt blocată! Eu plănuisem să facem un colț cu șezlonguri și o mică piscină gonflabilă pentru copii iar ea deja vede o nouă grădină de legume!
Tu ce-ai face în locul meu? Chiar nu știu dacă să-i dau înapoi parcela sau să apăr oaza mea de relaxare Problema e că la noi, în Italia, bunicile încă țin să aibă totul ca pe vremea lor: mâinile în pământ, roșii din grădină și borcane pe raft. Niciodată nu-i liniște cu ele!
