Io e la mia ex moglie, beh, ne-am înțeles doar la începutul relației noastre. Pe vremea bomboanelor și a trandafirilor, eram convinși că suntem cotiți de Cupido. Dar, când am aflat că vine un copil și părinții ne-au pus inelul pe deget la repezeală, idila s-a prăjit ca o lasagna lăsată prea mult la cuptor. Nu că ne-am despărțit cu surle și trâmbițe după primul an și după ce am avut primul nostru fiu, dar certurile au început să apară mai des decât reclamele la panettone în decembrie.
Din fericire, eu lucram la greu, iar soția mea stătea acasă cu copilul, așa că am avut șansa să ne luăm pauza tehnică unul de celălalt. Cât timp nu ne bântuiam prin aceleași camere și îl cocoloșeam pe micuț când prindeam o oră liberă, viața era suportabilă. Probabil de aceea ne-a trecut prin cap să mai facem un copil când băiatul nostru a făcut patru ani.
Al doilea copil chiar ne-a sudat mai mult. Ziceam noi că familia merge ca unsă, că avem ce povesti la prieteni. Eram ocupați până peste cap, mereu preocupați cu biberon, body și scutece, de parcă eram la concurs cu Berlusconi la apariții TV.
Și uite-așa, după al doilea copil, a venit și al treilea. Eu mi-am luat pălăria și am început să alerg după joburi ca un milanez în Gara Centrale; ea era de acord, doar să vină euro la casă. Să pui deoparte? Mai rar decât o zi fără coadă la pasticceria! Iar să nu le lipsească nimic copiilor, am tras cât am putut! N-am neglijat nici pe signora, mai scapam câte o cină romantică și vreo cutie de Baci Perugina, dar probabil nu destul, căci ea deja semna hârtiile de divorț când cel mare avea 11 și cel mic 4. Și ghici ce: mă anunță că și-a găsit deja un altul.
Să zic că m-a răpus? Ei, nu chiar! Că dacă avea timp, între școală, grădiniță și espresso-urile cu prietenele, era imposibil să nu-l găsească pe vreun Giovanni dornic de atenție. Eu eram mereu în priză cu munca, familia în cap și cam atât. Dar șocul a venit când mi-a spus că nu vrea copiii. Cică ar sta cu mine, că ea e mamă, sigur, dar s-a săturat și a început să mă amenințe să-i iau cu mine.
Dacă ar trebui să-i tragă cu ea într-o nouă căsnicie, îi ducea la un orfelinat, că ea și noul amore aveau alte planuri de copii. Ce să mai când am auzit că ar vrea să dea copiii deoparte, parca-mi venea să fug la nonna în Sicilia și să nu mai revin decât la Crăciun!
